Chia, un miracol lasat noua de Dumnezeu si uitat de noi

Chia, pe numele ei siintific Salvia hispanica, este o planta putin cuoscuta astazi, putin utilizata si careia nu i s-ar fi dat inca multa vreme atentie, daca cercetarile n-ar fi stabilit calitatile miraculoase ale semintelor ei, care contin mai mult Omega-3 decat somonul, mai multe fibre decat semintele de in si un volum inegalabil de antioxidanti, minerale si proteine.
Un vechi aliment nou

Numele chia se trage de la cuvantul "Qian" din dialectul nahuatl al limbii aztece. Semnificatia este de "gras". Aztecii cunosteau calitatile semintelor de chia, pe care multa vreme le-au folosit ca aliment de baza.

Cercetari din ultimii ani, efectuate in Europa, au reconfirmat traditionalele calitati ale acestui ingredient alimentar si, ca urmare, in anul 2009, Uniunea Europeana a aprobat folosirea semintelor de chia ca un aliment nou, recomandat la fabricarea painii, in proportie de pana la 5%.

Semintele de chia, macerate in apa sau suc de fructe, sunt consumate in Mexic sub forma unui aliment, cunoscut sub numele de chia fresca. Se mai prepara inmuiate intr-o pasta gelatinoasa, din care mexicanii obtin un terci consistent sau budinca.

Din semintele de chia, amestecate cu cereale, se mai prepara paine, prajiturii si biscuiti. Tot in Mexic, dar si in SUA, frunzele de chia sunt folosite pentru prepararea salatelor si a diferitor garnituri culinare, favorizand buna digestie a alimentelor grele si grase.

Opinia unui cunoscut profesor din Arizona

Continutul nutritiv al semintelor de chia este impresionant. O uncie (28 g) seminte uscate de chia contine 9% din valoarea zilnica de proteine (4g), 13% grasimi (9g) si 42% fibre dietetice (11g), precum si substante minerale variate: fosfor, mangan, calciu, potasiu si sodiu, toate acestea nu mai putin decat semintele de susan, care constituie un reper in materie.

Calitatile acestui aliment deosebit au atras atentia specialistilor in ultimii ani. Ca urmare, potrivit cunoscutei firme de cercetare a evolutiilor tehnologice Mintel, numai la incepuitul anului 2012, au aparut pe piata mondiala 28 de produse noi, care contin chia, iar anul trecut 72, dintre care 7 numai in SUA.

Merita retinuta afirmatia profesorului emerit Koats Wayne, de la universitatea din Arizona:

"Daca ar trebui sa aleg, dintr-o gama de produse alimentare, pe care s-o ia iau cu mine pe o insula pustie, n-as alege decat chia. Contine surse alimentare bogate, este saraca in colesterol si scade riscul bolilor cardiace. Dupa o luna de cura, m-as intoarce acasa inotand".

Aztecii erau mai sanatosi decat europenii

In mod ciudat, calitatile plantei chia erau cunoscute din timpuri vechi, dar civilizatia le-a neglijat. Chia hispanica este descrisa si ilustrata detailat in Codex Mendoza si in Codex Florentin , din secolul XVI. Probabil ca autorul a avut la baza o scriere azteca, din aceeasi perioada, datata intre anii 1540 si 1585.

Codex Mendoza specifica faptul ca planta era cultivata pe scara larga si era folosita pentru plata tributului catre stapanire, in 21 din cele 38 de state aztece. Istoricii presupun ca, in aceste conditii, ea constituia alimentul de baza, inainte de a se fi recurs la porumb.

Raspandirea larga a plantei rezulta atat din consemnarile arheologice locale, cat si din scrierile exploratorilor spanioli, care localizeaza larga raspandire a plantei in Mexic, Guatemala, Honduras si Nicaragua.

Cercetatorii apreciaza ca vechii azteci aveau o stare de sanatate incomparabil mai buna decat cea a europenilor, a celor din Egipt sau din Orientul Mijlociu, iar aceasta s-ar putea explica si prin folosirea respectivei plante.

O dovada deloc neglijabila sta in faptul ca, in zona de raspandirea a porumbului, starea de sanatate a aztecilor pare sa fi fost mai scazuta.

Ea a fost insa compromisa definitiv in momentul cand descoperitorii Americii au adus din Europa bolile venerice. Boala si moartea au poposit odata cu civilizatia, lovind un popor primitiv, dar pana atunci pasnic si sanatos.

[Sursa]