Valea Morţii, sau cea mai aridă
zonă deşertică din lume, acesta este locul de „plimbare” al unor roci şi
blocuri pietroase, cântărind până la trei sferturi de tonă, care se
deplasează an de an pe solul crăpat, pe distanţe de zeci până la sute de
kilometri. Ani întregi specialiştii în seismică şi geologie au încercat
să dezlege enigma pietrelor care traversează deşertul, şi pentru a
căror mişcare nu s-a găsit până acum o explicaţie în sfera normalului.
Aceste pietre au capacitatea de a se deplasa singure pe pământul
uscat, extrem de arid al Văii, uneori până la 270 de metri dintr-o
singură mişcare. Din moment ce nimeni nu a observat, la propriu, vreo
rocă mişcându-se, acestea au fost monitorizate de catre Dr. Robert P.
Sharp, geolog la Institutul Tehnologic şi de Ştiinţe Planetare din
Pasadena, din 1968 până în 1974. Omul de ştiinţă susţinea pe atunci că
pietrele au o viteză de 0,9 milimetri pe secundă. Din cei 30 de bolovani
studiaţi în perioada aceea, 7 au dispărut în mod misterios, ca
înghiţiţi de sol.
Situată la 100 de metri sub nivelul mării, Valea Morţii trece drept
cea mai aridă zonă de pe Glob, cu temperaturi zilnice de circa 48 de
grade Celsius. Mult timp cercetătorii au încercat să găsească explicaţii
ale acestui fenomen în limitele realităţii, până la urmă luându-se în
calcul şi ipoteza unor intervenţii extraterestre sau cel puţin
paranormale.
Iniţial s-a crezut că pietrele se mişcă datorită eroziunii masive a
solului şi a condiţiilor specifice de climă, mergându-se până la ipoteza
că vântul ar împinge bolovanii pe solul extrem de alunecos datorită
vitezei vântului şi a ceţii. În cele din urmă, s-au extrapolat teorii
conform cărora zona de dedesubtul deşertului ar fi sau ar fi fost
locuită de o populaţie disparută de pe Terra. Mistere nedezlegate..
[Sursa]