22 iunie, 2010

Efectele rezonanţei

Efectele unui astfel de fenomen la scară globală ar putea cu uşurinţă schimba ADN-ul uman.
In fizică, rezonanţa este tendinţa unui sistem de a oscila cu amplitudine maximă la anumite frectvenţe, numite frectvente de oscilaţie. La aceste frectvenţe chiar şi forte oscilante mici pot produce amplitudini de vibraţie mari.
Prima menţiune despre rezonanţă şi efectele sale distructive o găsim în Biblie. Acum 5000 de ani cand au fost dărămate zidurile cetăţii Ierihonului.
Timp de şase zile a fost scanată frecvenţa de rezonanţă a zidurilor, iar în a şaptea zi cand aceasta a fost găsită, amplitudinea a fost mărită şi zidurile s-au prăbuşit.
Clădirile au propriile frecvenţe de rezonanţă, dependente, în principal, de înălţimea clădirilor. Sub acţiunea rafalelor de vânt sau a undelor seismice, clădirile pot intra în rezonanţă.
În 1985, un cutremur devastator a lovit Mexico City. Cea mai mare parte a energiei de vibraţie a fost transmisă clădirilor cu frecventa de 0,5 Hz. Majoritatea clădirilor care s-au dărâmat atunci aveau între 15 şi 25 de etaje, chiar dacă alături erau clădiri mult mai înalte, sau mult mai scunde.
Organele interne ale omului interacţionează permanent cu factorii externi. Când frecvenţa oscilaţiilor unui sistem din organismul nostru şi cea a unui obiect oarecare coincid, se produce fenomenul de rezonanţă. Ca urmare, amplitudinea oscilaţiilor organului intern respectiv se schimbă (se amplifică), ceea ce conduce la perturbări serioase în funcţiile acestuia, iar apoi ale întregului organism.
În ultimul secol s‑au adunat destule dovezi care demonstrează că undele sonore pot face să rezoneze fiecare celulă a corpului uman. Muzica poate schimba tensiunea sangvină şi ritmul cardiac, precum şi ritmul respiraţiilor.
Sunetele dezagreabile pot provoca greaţă, crampe stomacale, pot tulbura chiar vederea şi pot afecta gustul. O anume piesă muzicală poate avea efect calmant asupra unor persoane, putînd induce chiar stări de comă sau paralizie. Alte melodii pot induce atacuri de panică. După 1950, cercetatorii francezi au ajuns la concluzia că, în condiţiile unei rezonanţe cu un obiect exterior (sursa de oscilaţii) care oscilează cu frecvenţe de aproximativ 6Hz, oamenii încep să simtă oboseală şi nelinişte, care se transformă apoi într-o spaimă de care nu-şi pot da seama, o groază nemotivată. Iar dacă frecvenţa oscilaţiilor este de 7Hz există posibilitatea paraliziei totale a inimii şi a sistemului nervos.




[Sursa]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu