Mă uit afară și abia aștept să se termine ziua de muncă și să fug cu bicicleta în parc. Să mă relaxez de sufocantul București. Să admir copacii, iarba, evadânt din haosul uman... Abia aștept sa plec spre casă, la familia mea, să merg desculță pe pajiste și să aud păsările dimineața cântând. Mă chiamă dorul de casă... dorul de ducă... evadarea relaxantă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu