.........Cei mai mulţi îi dau ca pildă pe oamenii realizaţi în viaţă, „pe cei străluciţi şi renumiţi pe pământ”.
Astfel, părinţii înşişi introduc în sufletele uşor modelabile şi
receptive ale tinerilor două mari rele, două iubiri tiranice: iubirea banilor, a bogăţiei, şi iubirea slavei lumeşti, a „ascensiunii sociale”, cum am numi-o astăzi. Însă în felul acesta tinerii sunt stricaţi, devenind materialişti şi plini de slavă deşartă. Stricarea tinerilor, arată marele pedagog, se datorează exclusiv goanei după bunurile pământeşti:„De niciunde altundeva nu vine stricarea copiilor, decât de la goana pentru cele pământeşti”..............
......... Sufletele copiilor, spune sfântul, sunt moi şi fragede; dacă
învăţăturile bune sunt întipărite asupra lor încă de la început, nimeni
nu o să le mai poată şterge, deoarece cu timpul ele se întăresc ca o
pecete, aşa cum se întâmplă cu ceara. Un lucru moale ia orice contur,
deoarece încă nu a căpătat o formă a sa statornică. Sufletele copiilor
mai seamănă şi cu nişte planşe de pictură sau cu un material pentru
sculptat. Este nevoie de multă atenţie şi sârguinţă din partea
pictorilor pentru a realiza un tablou frumos. Sculptorii, de asemenea,
îndepărtează cu multă răbdare ceea ce prisoseşte şi adaugă ceea ce este
necesar, pentru a obţine opera pe care o doresc. Nu există un
material mai minunat pentru a crea o operă de artă decât sufletele
copiilor; tot ce trebuie e ca aceasta să se facă la timp. Astfel,
părinţii făuresc nişte icoane însufleţite ale lui Dumnezeu, nişte statui
vii........
[continuare la Sursa]