26 decembrie, 2011

O carte veche de 1.000 de ani răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri

Un articol de Ion Enache
* Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus.
De la daci nu au rămas izvoare scrise. Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică. A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor. Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris. Dăruită de un grof În 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută. A facut rost de o copie. Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele. Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria. E o carte legată în piele. A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907. Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în 1838. Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul secolelor. “Scriere secretă” După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: “Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum. Şi eu am Încercat”. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc”. După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.
Alfabet dacic cu 150 de caractere
Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci. “Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului”, spune aceasta. Solii şi cântece ale vlahilor Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri. În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase. E scris cu cerneală violet. Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, între anii 1064 si 1101. “Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina – cetatea din insula Pacuiul lui Soare”, a descoperit Viorica Enachiuc. “Jurământul tinerilor blaki” Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit “Jurământul tinerilor blaki”, care a fost tradus în felul următor:
“O viaţă, tăciunele Şarpelui,
puternic veghetor,/
Înşelator, să nu primeşti a te uni/
Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit/
Vei fi/ Cântecul cetăţii aud îndelung/
Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!/
Să juri cu maturitate şi cu convingere!/
Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!/
Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău, mergi cu jurământ puternic!” Notă:
Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător. Este numit după orăşelul Rohonc (Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat astăzi în provincia Burgenland din estul Austriei. Membra UNESCO Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Română-Istorie, din cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, promoţia 1963. Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie. E membră UNESCO din 1983. Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi Moldova. A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică. Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel. Burse de studiu a primit în Italia, pe probleme de arheologie, şi in Danemarca, unde a studiat scrierea runică. Aceste fapte nu sunt secrete.
Dar mă întreb şi vă întreb: de ce tac autorităţile politice şi ştiinţifice de la noi? Sau mass media. Pentru că sunt mai importante furturile, violurile sau accidentele auto sau se “vând” mai bine? Incompetenţi nu sunt. Sau au primit ordin să tacă?
DACIA
M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română:
- Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru).
Urmează altă întrebare:
- Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare:
- Soldaţii “romani” chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină ? Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi “romani” vorbeau orice limbă numai latina nu!
Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C..Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).
Şi ultima întrebare:
- Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină , de la nişte soldaţi “romani” care nici ei nu o vorbeau?
Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de “adevăraţi români”, care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român: “soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul “roman”…
Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie “fecundate” de soldaţii “romani”?
După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi “curve”, ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât “copii din flori” apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu “mândrie”, aşteptând apariţia “sâmburilor” noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină , când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au înjosit căminele.
La Centrul Cultural Român [din New York], pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof.dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina , de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian! De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?
Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă….
De fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din “doi bărbaţi cu… braţe tari”! Astfel de declaraţii “istorice” te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu!
Domnilor , Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina , fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina , atunci de la cine? – se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian?
Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius ne spune şi el: “să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci”. Faptul că dacii vorbeau ” latina vulgară”, este “un secret” pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.
“Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci, afirmă Densuşianu şi asta schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!” Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că “prima femeie” a apărut în sud-estul Africii.
Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în partea “The Indo-European heritage”, apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers , 325 West Jack son Boulevard, Chicago , Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea
locul în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.
Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam. Când am scris “Epopeea Poporului Carpato-dunărean” şi volumele “Noi nu suntem urmaşii Romei”, “În căutarea istoriei pierdute” şi “Călătorie în Dacia – ţara Zeilor”, m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York , “The History of Civilization” , “The Aryans”. El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţial Carpatodunărean este cel vizat! Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă – 6,500 î.d.H.,
(vezi John North, “A new interpretation of prehistoric man and the cosmos”, 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara noastră, te decepţionează!
Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre “Codex Rohonczy”, o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, ” latina vulgara”, cu alfabet geto-dac.. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba ” latina vulgară”, chiar până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca “Jurământul tinerilor vlahi”, diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: “de ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?” Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să
nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi “românii adevăraţi”, vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate om enirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul…
Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare… (Ion Enache)
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Comentarii interesante:

Anonim spunea...
PATRIA NOASTRĂ-DACIA TITANILOR Este ceva ce nu se spune despre complexul de Peşteri de la ŢÂPOVA,de la Nistru. Cu mii de ani în urmă se pare că ŞI AICI ,în aceste peşteri a locuit PROFETUL buneilor noştri GEŢI-ORFEU. Şi ghidul ţi-o va spune dacă vede că meriţi efortul. Şi de aici încep misterele străvechii noastre istorii. De la Nicolae Densuşianu – “Dacia Preistorică” până la “Dacia Secretă” apar noi şi noi descoperiri,iar nouă poate,ne va reveni cinstea să descoperim şi să dezvăluim ADEVĂRUL generaţiilor viitoare. Aceasta ÎNCĂ nu se poate spune oficial. Nu sunt încă toate datele sau….NU E VOIE a se spune. Orfeu cel ce cânta din liră, a prevestit naşterea GEMENILOR DIVINI Apollon şi Artemis(Bendis)Zalmoxis în ceea ce astăzi este Bărăganul-Câmpia Română-râul Ialomiţa. Orfeu a profeţit naşterea ZEILOR DACIEI. Apoi Orfeu A FOST DECAPITAT de preotesele unui templu,supărate prin profeţia sa li se contesta autoritatea. În memoria sacrificiului Profetului Orfeu,dupa naşterea GEMENILOR ZALMOXIS şi ridicarea lor la ceruri,buneii noştri DACI au cioplit stânca din vârful Muntelui SFÂNT(astăzi munţii Bucegi),i-au dat chip de REGE DAC ,cu “PILEUS” pe cap(însemnul nobililor DACI)şi i-au spus KOG-A-ION. Aşa a apărut “SFINXUL” din Bucegi. KOGAION înseamnă “CAPUL MAGNIFICULUI”,”Capul lui ION”(Orfeu era numit “ION” de către buneii noştri=MAGNIFICUL,Cel Mare) De acolo se trage şi acel “IO” care preceda numele MARILOR VOIEVOZI ROMÂNI.Şi nu însemna “EU”. Aşa se explică scrierile ciudate de tipul: “aici odihneşte IO Ştefan Voievod”, sau ” această biserică a fost ridicată de IO Radu Voievod ”
Anonim spunea...
Iar de la supranumele de “PAJURA”(vulturul) pe care buneii geţi i l-au dat lui Apolon ZALMOXIS după ce l-au văzut zburând se trage şi numele Dinastiei BASARABILOR. Pentru că supranumele lui Apollon ZALMOXIS era “BASSAREUS”. Şi aşa a ajuns PAJURA cu cruce în plisc simbolul de pe sigilile şi steagul Ţării Româneşti. Şi cu siguranţă nu ştiaţi. Simbolul celor DOI GEMENI ZALMOXIS era DUBLUL ZET pus în cruce. Adică ceea ce azi numim ZVASTICĂ. De aceea la Marea Unire de la 1918 Regina Maria a comandat o coroană cu nu mai puţin de 7 ZVASTICI stilizate. Şi ţineţi cont că asta se întămpla pe vremea când încă NU exista nazism sau fascism. Hitler şi Stalin încă nu puseseră gheara pe SIMBOLUL GEMENILOR ZALMOXIS. Grupate câte 3,ZVASTICILE atârnau pe nişte pandantive spre umeri şi a-7-a era chiar în vârful coroanei regale. Iată coroana CU 7 ZVASTICI a Reginei noastre REGINA Maria a Marii Uniri: http://www.adevarul.ro/bbtcontent/clipping/ADVIMA20110602_0701/1.jpg
Anonim spunea...
Cum de nimeni până acum NU A VRUT să observe cât de asemănătoare este ASUMAREA SACRIFICIULUI de către Păstorul ZALMOXIS cu asumarea sacrificiului de către Păstorul Iisus? Dacă la baza credinţei creştine stă TOCMAI SACRIFICIUL ASUMAT al lui Iisus cum de nimeni nu a vrut să înţeleagă că în “Mioriţa” este vorba de SACRIFICIUL ASUMAT al Păstorului Zalmoxis? Ca să nu mai spun de cele 3 FLUIERE,simbol al celor 3 SULIŢE ale sacrificiului şi al transmiterii mesajului către zei. Cine a citit ştie ce spun cronicile vechilor greci: Herodot, în “Istorii”, explică acest sacrificiu: “La fiecare al cincilea an ei aruncă sorţii şi totdeauna îl trimit cu solie la Zamolxis pe acela din ei pe care cade sorţul, încredinţându-i de fiecare dată toate trebuinţele lor. Trimiterea solului se face în acest chip: unii din ei, stând în şir, ŢIN TREI SULIŢI cu vârfurile în sus, pe când alţii îl apucă de mâini şi de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagană de mai multe ori şi după aceea îi fac vânt aruncându-l deasupra vârfurilor de suliţi.”
Anonim spunea...
FRATE ROMÂNE “Dragoş” când se va preda în şcoli ADEVĂRUL despre “Mioriţa”? M-am săturat ca NOI ROMÂNII să tot fim scuipaţi de duşmanii noştri cu “sunteţi un popor “MIORITIC”,adică slabi şi fatalişti. Adevărul nu mai poate aştepta. “Mioriţa” este EVANGHELIA buneilor noştri geto-daci! “Mioriţa” este POVESTEA SACRIFICĂRII Păstorului ZALMOXIS. Cine a studiat ştie că au existat peste 1500 de variante ale baladei “Mioriţa”. Deci pentru strămoşii noştri ERA ESENŢIALĂ PĂSTRAREA acestei străvechi mărturii a vechii credinţe în ZALMOXIS. Şi în cele mai vechi variante apare adevărul-”Mioriţa” ERA SORA PĂSTORULUI! Mioara din “AL-MYRIS” care însemna “CEA ALBĂ,CEA PURĂ” era Artemis-Roşioara sora geamănă a lui Apollon Zalmoxis-ALBUL. Deci “poporul mioritic” nu este un poor de OI ci UN POPOR PUR,ALB. De aceea în centrul Daciei se afla oraşul APOULON,care purta numele lui Apoulon Zalmoxis. Adică Oraşul ALB.ALBA IULIA de azi. Orasul MARII UNIRI.Orasul INCORONARII. Iar acea regiune se numera DACIA APOULENSIS-Dacia celor care îl venerau pe Apoulon Zalmoxis-ALBUL. De aceea insula pe care era ridicat templul lui ZALMOXIS-Apollo Hiperboreeanul,era numită “Leuke”,adică insula ALBĂ. Astăzi insula Şerpilor sub ocupaţie haholească.Haholii AU FURAT până şi o parte din ruinele templului…le-au dus la Kiev… - Mioriţă, mioară, Oiţă din poieniţă, Cu flori roşii la guriţă, TU MI-EŞTI SURIOARĂ, Spre cer priveşti Şi nimic nu doreşti - Of, ciobănel mic Mic şi mai harnic, Doi ciobani din răsărit Mi s-au sfătuit Că, la apus de Soare, Să mi te omoare. ” “Pe Argeş în jos, Pe un mal frumos, Un fluier s-auzea, Cu jale cânta, Şi cine-l auzea? Zâna Ileana. Ileana Sânziana, SORA SOARELUI Floarea Plaiului, Din neguri ieşind Şi aşa vorbind: - MIOARA MEA, BACE, Dă –ţi oile-ncoace, Să nu se rătăcească, Să nu se risipească, Că stăpânul are jale, O să ni-l omoare, La apus de soare.”
Anonim spunea...
Iată că şi romanii considerau SFÂNT pământul DACIEI NOASTRE STRĂBUNE. Poetul roman Marţial a dedicat prietenului său Marcellinus ce însoţea armatele lui Domiţian în anul 86 plecate spre Istru să poarte război împotriva geţilor această scrisoare(după cum ştim armatele romane AU FOST ZDROBITE de Marele Nostru Rege ce a primit atunci supranumele de “DECEBALUS”): ,,Marcelline, ostaşule, tu pleci acum, ca să iei pe umerii tăi cerul de nord al hyperboreilor şi astrele polului getic care de abia se mişcă. Iată şi stâncile lui Prometeu. Iată şi muntele acela faimos în legende. În curând tu vei vedea toate acestea din apropiere cu ochii tăi proprii. Când tu vei contempla aceste stânci în care răsună durerile imense ale bătrânului, vei zice: Da, el a fost încă mai tare decât aceste pietre tari, şi la aceste cuvinte tu vei putea să mai adaugi că: acela care a fost în stare să sufere astfel de chinuri a putut într-adevăr să făurească şi neamul omenesc.”
Anonim spunea...
Câţi dintre noi au auzit vreodată ceva despre această MĂRTURIE cutremurătoare a poetului Marţial? Este una din cele mai vechi şi mai minunate descrieri a Patriei Noastrer-DACIA HIPERBOREEANĂ! Oare DE CE nu ni s-a spus niciodată nimic? De ce nu ni s-a spus că asemeni buneilor noştri DACI şi GRECII şi ROMANII antici ştiau Carpaţii drept munţii unde PROMETEU A FOST PIRONIT şi ÎNCĂTUŞAT de către zei? Pe atunci străiniii veneau ca la Ierusalim ,în pelerinaj şi rugăciune ,la PANAGHIA(Stânca SFÂNTĂ)din Ceahlău,la KOGAION-Sfinxul din Bucegi. Nici azi nu ni se spune de ce avem atâtea vârfuri numite “OMU”. Cine e acel “OM” ,acel străbun a cărui amintire a fost astfel înveşnicită? Din vechime până în Evul Mediu cronicarii ne numeau ţara DACIA PEONILOR. De ce? Grecii numeau “PEON” sau “PION” adică STÂLP,COLOANĂ muntelui Ceahlău. Aici,de stânca numită ŞI ASTĂZI “SFÂNTA”(Panaghia),ce chiar arată ca o uriaşă coloană se pare că a fost înlănţuit TITANUL PROMETEU. Şi cine a urcat în Ceahlău,până la Panaghia şi Toaca a auzit legendele cu URIAŞII(titanii)ce s-au luptat cu zeii sus în vârf. Acum înţelegem şi de ce Traian a fost singurul împărat roman care a ales SIMBOLUL COLOANEI pentru a ilustra războaiele cu buneii noştri daci. Războaiele cu DACIA PEONILOR. Şi Constantin Brâncuşi,marele sculptor a ales acest simbol AL COLOANEI INFINITE care urcă pănă la cer pentru a evoca jertfele buneilor noştri din Primul Război Mondial care ne-a adus REÎNTREGIREA neamului nostru românesc. Simbolurile au fost dintotdeauna limba în care şi-au vorbit INIŢIAŢII. Azi cheia descifrării lor poate fi în mâna noastră. Avem curaj să o folosim?
Anonim spunea...
aceasta este doar o mica fila din istoria noastra ! Ar trebuii sa fim mandri de stramosii nostri,sa ducem mai departe cu fala numele de Roman si nu in ultimul rand ... sa luam atitudine , sa nu mai fim calcati in picioare!Suntem aici de ZECI DE MII de ani!
Anonim spunea...
RUPTURA DACILOR CU ROMA, MOTIVATĂ RELIGIOS Perioada de dominaţie romană în Dacia de la nord de Dunăre şi ultimele persecuţii religioase de după anul 303, la care au fost supuşi locuitorii din Dobrogea, din Scytia Minor, i-a îndepărtat pe daci de Roma şi i-a făcut să se apropie mai mult de noile structuri religioase de la Constantinopol. OSTILITATE ÎN PLAN RELIGIOS În plan religios, una din acuzele grave pe care Roma creştină ecleziastică le aduce celor de la Constantinopol este că aceştia, pe baza curentului “origenist”, ar fi adoptat câte ceva din elementele de dogmă proprii religiei geto-dacilor. Ca exemplu Silviu N. Dragomir îl citează pe teologul alexandrin Origene, apologet creştin (185 - 254 e.n.) care, apărându-şi opţiunile “împotriva lui Celsus”, consemnează: “Apoi, fiindcă noi creştinii cinstim pe cel prins şi mort, el crede că noi am făcut la fel ca geţii, care îl cinstesc pe Zamolxe”. Rezultă că ostilitatea faţă de tot ce era de sorginte dacică, chiar şi cu privire la practica religioasă, dăinuia mai de mult, de dinainte de oficializarea religiei creştine din 325. PARALELE DACO-CREŞTINE Cu privire la paralela între religia zalmoxiană şi religia creştină Mircea Eliade remarcă concludent că: “Nemurirea getică devine nemurire creştină...”. Ca Simion Mehedinţi să precizeze că strămoşii noştri autohtoni geto-daci au fost “pe jumătate creştini înainte de a se fi ivit Hristos pe pământ”. ROMA ECLEZIASTICĂ CA PUTERE POLITICĂ Nemaiavând acces la forţa armată, care acum era dirijată din noua capitală a imperiului, structura ecleziastică de la Roma, de după anul 325, îşi consolidează mai mult poziţia politică, înţelegând să stăpânească prin religie, ceea ce până atunci rezolvaseră cu forţa armelor. S-a încercat o apropiere şi cu dacii de pe ambele maluri ale Dunării, dar dacii care adoptaseră creştinismul direct de la sursă, datorită şi poziţiei geografice mai apropiate de Constantinopol, au refuzat să colaboreze cu trimişii Romei, în care au recunoscut atât pe reprezentanţii militarilor pe care-i alungaseră cu cca o jumătate de veac în urmă, cât şi pe continuatorii clericilor, care dirijaseră măsurile de represiune a fraţilor lor din dreapta Dunării, din Scytia Minor. Refuzul dacilor de a colabora cu Roma însemna şi refuzul cooperării economice, căci aici în Dacia era principalul izvor de resurse alimentare şi de subzistenţă. Astfel Roma este împinsă spre măsuri extreme.
Anonim spunea...
IMPUNEREA INTERDICŢIEI ASUPRA DENUMIRILOR DE DAC ŞI DE DACIA in anul 362 Ca urmare, structura ecleziastică de la Roma, refuzată de daci, înţelege să-i pedepsească pe aceştia interzicând cu stricteţe până şi pronunţarea numelui de dac şi de Dacia, începând din vremea împăratului Iulian Apostatul (361 - 363). Chiar şi Traian este pus la index de biserică, ca persecutor al creştinilor. IULIAN APOSTATUL NU-I AGREEAZĂ PE DACI Iulian Apostatul a fost primul care a înlocuit denumirea etnică de geţi cu cea falsificată de goţi, pe baza prezenţei vremelnice, de moment, dar reale, a goţilor în zonă. Împăratul Iulian Apostatul, deşi de acord cu interdicţia de utilizare a denumirilor de dac şi de Dacia, şi-a câştigat titulatura datorită stării de conflict cu biserica, deoarece încercând să renunţe la creştinism, ia o serie de măsuri anticreştine (a redeschis templele păgâne şi a dat un edict de toleranţă pentru păgâni, donatişti şi evrei) fapt care i-a adus cognomenul de “Apostata”. Măsurile au fost revocate la moartea sa (363). ISTORICII ANTICI INTERZIŞI PENTRU PASAJELE ÎN CARE SE REFERĂ LA DACI ŞI LA DACIA Interdicţia de utilizare a denumirilor de dac şi de Dacia a presupus şi a condus şi la scoaterea din circulaţie a scrierilor anterioare, cu referire la daci, situaţie care a făcut să dispară din operele din antichitate a peste 200 de referiri a numeroşi autori greci şi romani, dintre care cei mai importanţi au fost: Ablaviu, Claudius, Aelianus, Lucius Ampelinus, Apianus, Caniniu, Arian, Aristotel, Cassiodorus, Dio Cassius Coceianus, Cezar, Dio Crisostomos, Cicero, Clemens din Alexandria, Criton, Demostene, Dexipp, Dio din Prusia, Dionisiu din Alexandria, Diodor din Sicilia, Eusebius din Cesareea, Iosephus Flavius, Frontinus, Galen, Hellanicos, Herodot, Hesychios din Alexandria, Hieronimus, Horaţiu, Iordanes, Iulian Apostatul, Lactantius, Titus Livius, Lucan, Lucian din Samosata, Ammianus Marcellinus, Meandru, Trogus Pompeius, Pomponius Mela, Ovidiu, Platon, Pliniu cel Bătrân, Plutarh, Prophyrios, Prosper, Ptolemeu, Rufinus, Sofocle, Solimus, Strabon, Suetoniu, Tacitus, Traian, Tucidide, Valerius Maximus, Vergilius, Xenophon.

18 decembrie, 2011

Ipoteza soc! Brăţările dacice, obiecte de podoabă, artefacte ritualico-magice sau ... brăţări radionice?!

dosar bratari dacice copy 300x212 Bratarile radionice ale dacilorBratarile dacice descoperite de „braconierii arheologici” pe Culmea Caprareata, la est de incinta sacra a Sarmisegetusei, aveau proprietati radionice. Brăţările masive, în jur de un kilogram, acţionau ca nişte bobine Tesla, conform specialiştilor
Conform unor specialisti militari in psihotronica si razboi radioelectronic, ele alcatuiau un dispozitiv radionic, folosit de sacerdoti atat pentru influentarea starii de sanatate, cat si pentru manipularea psihica a maselor.
„7”, numarul magic
Folosind un aparat de detectie a metalelor marca “Spectrum Wait”, „braconierii” din Deva au reusit ceea ce arheologii n-au reusit niciodata, descoperirea unor gropi sacre care demonstreaza inca o data cunostintele extraordinare ale castei preotilor daci. Cercetatorul Florin Medelet a fost primul care, cercetand 25 de bratari spiralate de argint, descoperite in imprejurimile Sarmisegetusei, a remarcat ca acestea depaseau sensul strict de podoabe, incadrandu-le in „domeniul ritualico-magic”. Bratarile studiate erau terminate la ambele extremitati cu capete de sarpe, urmate de 7 palmete infatisand „pomul vietii”. La fel cum sunt si bratarile de aur recent descoperite. „7” este si modulul numeric folosit la construirea sanctuarului mare, care are 30 de formatiuni a cate 7 stalpi.
Comoara de sub lespezi
Conform declaratiei data la politie de catre sapatori, in zona culmii “Caprareata” – punct arheologic al sitului „Sarmizegetusa Regia” – „la distanta de 5 metri de o stanca aflata pe panta muntelui, s-a descoperit o lespede de piatra sub care se afla o groapa triunghiulara, cu dimensiunile de 50x50x60 cm, avand peretii placati cu lespezi de piatra. In interiorul acesteia, dupa evacuarea pamantului, s-au descoperit zece bratari spiralice  din aur masiv asezate perechi, cate doua, respectiv cate o bratara mai mica introdusa intr-una mai mare; trei perechi de cate doua bratari erau asezate vertical, iar alte doua perechi de cate doua bratari erau asezate orizontal, la nivel inferior, separate de primele printr-un strat de pamant”.
Misterele cultului solar
Ulterior, in zona bazinelor de apa de pe paraul Godeanu, la poalele culmii Caprareata, alti sapatori neautorizati au mai localizat o groapa sacra, amenajata cu lespezi de piatra, deteriorata, in care au descoperit doua bratari de tipul celor descrise mai sus. In ziua urmatoare, tot pe o panta a culmii Caprareata, acestia au descoperit o a treia groapa triunghiulara de cult, in care au declarat ca au gasit alte trei bratari din aur. Toate cantarind peste un kilogram. Cele trei gropi de cult erau amplasate intr-un triunghi imaginar cu varful in jos, doua pe panta culmii, iar a treia la poale, la est de incinta sacra unde se oficiau misterele cultului solar. Conform cercetatorului  Gheorghe Serbana, denumirea culmii burdusita cu bratarile masive nu vine de la capra, ci de la Cap (de) Ra, zeul soarelui, al carui cult era celebrat la Sarmisegetusa si care nu este exclusiv zeu egiptean. In afara de casta preotilor, in misterele cultelor Soarelui erau initiati si razboinicii si capii familiilor aristocratice, sarpele fiind emblema religioasa, lupul al castelor de luptatori, iar ursul al familiilor aristocratice. De sarbatorile solstitiale, la aceste mistere participa si poporul.
Sistem energetic de mare putere
Observand schita „inginereasca” a gropii de cult, un triunghi isoscel format din lespezi de piatra ce contineau cinci „bobine” din aur despartite printr-un strat de pamant, cativa specialisti in razboi radioelectronic de la Academia Militara, au recunoscut imediat o „cutie de rezonanta”. Dar cand au aflat ca este vorba despre mult controversatele bratari dacice, au cerut mai mult timp si detalii tehnice: numar de spire, grosime, inaltime etc. Acum, in urma recuperarii catorva bratari, col.dr. Emil Strainu, specialist in psihotronica si razboi radioelectronic, si-a facut o parere preliminara: pe Caprareata se afla un sistem de dispozitive radionice de mare putere.
Dirijarea energiei radionice
Conform col. dr. Emil Strainu, „cele trei dispozitive puteau focaliza, concentra si dirija energiile subtile”, unele bratari actionand ca bobine Tesla, captatoare de energie radionica. „Bratarile, amplasate intr-o cutie de rezonanta, jucau rolul de circuite oscilante si transformatoare de frecventa, putand induce maselor stari benefice sau negative, in functie de ceea ce doreau sacerdotii care actionau dispozitivele, prin fluxuri radionice emise de la distanta”, subliniaza col.dr. Strainu. De exemplu, se putea induce luptatorilor stari de manie si curaj nebunesc. Asa si vorbesc anticii despre razboinicii daci, actionand pe campul de lupta fara teama, asemenea lupilor. Mircea Eliade, care a studiat indelung mitologia populara romaneasca, vorbeste si despre puterea miraculoasa a razboinicilor de se transforma ritual in lupi. Eliade era de parere ca razboinicii se constituisera intr-o intr-o confrerie de luptãtori, la intrunirile carora se oficiau ritualuri sacre, luptatorii fiind posedati de spiritele lupilor, ceea ce avea sa fie denumit ulterior „furor heroicus”. Nenumarate triburi cu nume de lupi sunt atestate si in regiuni mai indepartate, in Spania (Loukentioi si Lucenses), in Galicia celtiberica, in Irlanda si Anglia. Cam pe unde au ajuns luptatorii-lupi, avand ca steag de lupta sarpele cu cap de lup.
Spirala, sarpele totemic
Printre totemurile dacilor, trebuie mentionat si sarpele, in forma lui naturala sau in cea fantastica, de balaur. Sarpele in forma naturala, ca animal consacrat Soarelui si care reprezenta energia inmagazinata, spiralata, a fost folosit ca simbol din cele mai vechi timpuri, pe ceramica sacra, apoi de catre casta razboinica, pe scuturi si coifuri. Sarpele fantastic, incoronat, cum avea sa fie folosit si de faraonii egipteni, a fost considerat de arheologi, un animal simbolic al localnicilor din Carpati inca din perioada culturii Hallstatt. Figurarea iconografica a Cavalerului trac mosteneste in reprezentarea arborelui sacru incolocit de un sarpe caracteristica totemica antica din epoca predacica.
Tratamentele radionice
Energia radionica manevrata de preotii daci prin aceste sisteme spiralate putea fi folosita si in scopuri terapeutice. Preotii daci erau recunoscuti ca cei mai buni lecuitori ai lumii antice. Pentru specialistii in terapii radionice din ziua de azi, „podoabele” dacice, bratari spiralate sau sub forma de spirala stransa ca o rozeta sunt tot atatea instrumente radionice cu efect curativ. In practica, obiectivul radionicii este ide a intari sistemul imunitar al omului si de a creste capacitatile organismului de autovindecare , ajutand la inlaturarea influentelor factorilor toxici, influentelor la nivel emotional si psihologic. Totodata, creste potentialul energetic al pacientului, in sensul dobandirii unei stari de bine, nu numai la nivel fizic, ci si emotional, mintal si spiritual. Adica, exact cum se spunea despre vindecatorii daci, acestia lecuiau si trupul si sufletul, altminteri vindecarea nu ar fi fost completa. Radionica sustine ca fiecare persoana dispune de o forta vitala sau camp energetic, care, atunci cand este tulburat, produce manifestari si simptome de boala in corpul fizic. Tratamentele radionice incearca sa alinieze, sa regleze campul energetic personal, actiune cunoscuta ca „normalizare”. Radionica a fost promovata in timpurile noastre de dr.Albert Abrams (1863-1924) si s-a dezvoltat  datorita unor practicieni renumiti precum dr.Ruth Drown (USA), Sir George de la Warr, David Tansley si Malcom Rae (Anglia).
„Ratiile” bratarilor dacice
Una dintre afirmatiile fundamentale ale lui Abrams este ca tot ceea ce exista intr-o forma sau alta are o „semnatura vibrationala unica”. Aceste semnaturi sunt reprezentate in radionica printr-o serie de coduri numerice, asa numitele „rate” radionice. Dr. Albert Abrams considera ca dispozitivele metalice in forma de spirale dublu- concentrice influenteaza  sistemul nervos central. Purtate  ca bratari, pot avea un efect calmant, echilibrand sistemul nervos, inducand o stare de armonie. Cele de aur lucreaza cu cea mai purã si nobilã energie, cea a Soarelui, caruia ii si este consacrat aurul. Inca de pe vremea masagetilor (mileniul II i.C.) se purtau bijuterii spiralate din aur, la maini si la picioare, acestea avand efect benefic asupra organismului. Masagetii, inchinatori exclusiv la Soare, purtau bentite de aur, cu motive serpentiforme si spiralate, cand plecau la razboi. Ca preotii geto-daci cunosteau efectele „bobinelor” ca generatoare de energie vitalã o demonstreaza sofisticatul sistem de pe culmea Caprareata, din incinta sacra de la Sarmizegetusa. Nu se stie cu ce „ratie” radionica lucrau, dar se presupune ca intregul sistem concentra in interior energie radionica din mediul inconjurator, ca apoi sã o emane pentru a insufla razboinicilor „furor heroicus”  sau sa o reverse asupra multimii pentru a o face sa simta energia cosmica.

14 decembrie, 2011

În câte feluri iubesc oamenii?

Răspunsul cel mai simplu ar fi că oamenii iubesc în multe feluri. Mai exact, fiecare în felul lui. Dar acesta este un răspuns care nu aduce nici un fel de cunoaştere. În ignoranța în care, personal, mă zbat (poate şi tu) am nevoie de mai mult decât un răspuns poetic şi în nici un caz de unul sceptic („Felurile de a iubi sunt în mod esenţial neclasificabile”).
Gândeşte-te la nori. De câte feluri sunt norii? Dacă te uiți pe cer, în fiecare zi, vei găsi forme extrem de variate. Cu toate acestea, meteorologii au distins patru categorii de nori: cumulus, nimbus, cirus şi stratus. Acestea se pot combina, generând forme mixte, precum cumulo-nimbus. Cu ajutorul acestor categorii poți descrie cerul unei zile, indiferent de anotimp. Evident, doi nimbus nu sunt identici. Sunt, însă, suficient de asemănători pentru a fi incluşi în aceeaşi clasa. În acelaşi fel operează acea parte a psihologiei numită „psihodiagnostic", care caută profile-tip de personalitate. Deşi oamenii sunt unici, ei pot fi aşezați sub mai multe "umbrele", grație asemănărilor dintre ei.
Contururile pe care psihodiagnosticul clinic şi meteorologia le trasează, în domeniile lor, le caut şi eu, de ceva vreme, în domeniul iubirii. Iată ce am găsit: mi se pare că oamenii iubesc în doua mari feluri. Am numit aceste feluri IUBIRE-RĂSPUNS, respectiv IUBIRE-DĂRUIRE şi le voi analiza pe rând. Încep cu iubirea-răspuns, care e de departe cea mai răspândită modalitate de a iubi, pe această planetă.


1. Iubirea-răspuns
Iubirea-răspuns este un amestec de iubire, aşteptări şi dorințe personale. Într-un limbaj mai mistic, este o combinație de Sine (în sens transpersonal, nu freudian) şi Eu. Această iubire începe cu mine şi apoi ajunge la tine. Iată cum: Mie îmi place foarte mult ciocolata. Tu îmi cumperi ciocolată, iar eu, ca răspuns, te iubesc. Observă tiparul (exemplul cu ciocolata se poate multiplica la nesfârșit): eu am nevoie/îmi doresc ceva, tu îmi oferi acel ceva. Abia după ce nevoia sau dorința mea a fost satisfăcută încep să te iubesc. Eu te iubesc pentru că tu faci ceva pentru mine. Dacă nu faci, nu te iubesc.
Prin urmare, nu este o iubire liberă, ci condiționată. Eu nu te iubesc indiferent dacă tu faci sau nu ceva pentru mine. Nu, nu. Te iubesc, după ce primesc ceva de la tine, după ce ai venit în întâmpinarea unei nevoi personale. Atenție, nu spun că acesta e un lucru bun sau rău. Deocamdată constat. Deşi, fie vorba între noi, fiind vorba de iubire, sunt înclinat să cred că oricum e ceva minunat. Iubirea-răspuns conține, în subtext, următorul mesaj: „Fă-mă să mă simt bine, fericit!". Are o dominantă receptivă (mai întai primesc ceva de la tine) motiv pentru care, făcând legătura cu Principiile Arhetipale, o consider un aspect al Principiului Feminin. Eu am nevoie să călătoresc în străinătate, să văd şi să mă bucur de locuri frumoase. Dar tu nu călătorești cu mine. Ei bine, pe tine nu te iubesc. Dar pe tine (un altul), care ai o nevoie similară şi care mă insoțeşti, pe tine te iubesc.
Am nevoie, când mă întorc seara, de la slujba, să găsesc mâncare gătită. Vreau ca tu să-mi faci de mâncare, tu îmi faci de mâncare, iar eu te iubesc. Dacă nu ştii să găteşti, dacă nu-ți place sau te-ai săturat să-mi faci de mâncare, avem probleme. Nu te mai iubesc.
Am nevoie să mă admiri, să-mi spui că sunt frumoasă, specială, deosebită. Tu mă apreciezi şi eu te iubesc. Când imi arăți imperfecțiunile, defectele, viciile, iubirea mea pentru tine dispare.Eu doresc să facem dragoste şi tu eşti disponibilă erotic. Ca răspuns, te iubesc. Însă nu te mai iubesc dacă eşti obosită, dacă nu ai chef sau dacă, Doamne fereşte, eşti atrasă de altcineva.
După ce am eşuat, mă aştept să mă încurajezi, să-rni spui că ai încredere în mine şi că data viitoare sigur voi reuşi. Tu faci asta, iar eu te iubesc. Dacă tu nu te pricepi sau, din motivele tale, alegi să nu fii alături de mine, sunt frustrată şi dezamăgită. Astăzi nu te mai iubesc!
În iubirea-răspuns sunt focalizat pe nevoile mele. Ele sunt pe primul loc. Ca recampensă pentru faptul că le satisfaci, eu te iubesc.
Iubirea mea nu pleacă de la mine spre tine pur şi simplu. Ai vrea tu... Există condiții, exigențe, standarde.
Totuşi tabloul nu este aşa ideal cum îl zugrăvesc. Ai anumite aşteptări la care, surpriză, partenerul nu raspunde. Ce se întâmplă atunci? Suferi. Suferi pentru că nu-ți aranjează frumos hainele în şifonier, pentru că nu are un job mai bine plătit, suferi pentru că vorbeşte la telefon cu fostul ei iubit sau cu fosta lui prietenă, suferi pentru că uită să-ți aducă flori, suferi pentru că nu-i plac drumețiile lungi, suferi pentru că munceşte până târziu, suferi pentru că nu are opțiuni politice ferme, suferi pentru atenția pe care o oferă fratelui sau surorii, suferi pentru că, nu-ți spune, cu lux de amănunte, cum se simte.
Și ce faci în acest caz? Da, asta faci. Încerci să îl schimbi. Să o modelezi. Să îi modifici comportamentele. Să îi refaci structura de personalitate.
Știi ce am învătat eu, până la aceşti aproape 40 de ani, spre care mă îndrept vertiginos? Că incercarea de a-l schimba pe celălalt este nu doar inutilă ci şi, pentru cei care au simțul umorului, comica. Este ca şi cum pe tine te doare stomacul şi te duci la doctor, rugându-l să prescrie o rețetă pentru vecinul tău. Draga mea/dragul meu, boala este a ta! Ca să te simți bine, nu altcineva trebuie să se schimbe. Schimbă-te tu, dacă simți nevoia unei schimbări. Ciocnirea dintre aşteptările tale şi realitatea celuilalt este fatală. Este imposibil să nu fii frustrat. Însă celalălalt, aşa cum este el, nu este responsabil pentru frustrarea ta. Tu eşti frustrat pentru că nu îți sunt împlinite aşteptările. Aşteptările sunt ale tale: tu ai o anumită imagine, imagine ce există exclusiv în capul tău, şi în raport cu realitatea binențeles că pare necorespunzătoare, insuficientă, frustrantă, dureroasă. Tu nu iubeşti pe cineva real, eşti îndrăgostit de o imagine şi de un set de idei.
Iubirea-răspuns, atunci când o poți privi în totalitate (simbolic – pe ambele fețe) conține şi suferință. Când celălalt trebuie să fie într-un anumit fel pentru ca tu să fii satisfăcut, vei suferi în mod necesar dintr-un motiv foarte simplu: natura umană nu este fixă. Realitatea este, prin natura sa, vie, flexibilă, curgătoare. Cum spunea Heraclit: nu te poți scălda de două ori în apele aceluiaşi râu. Cel care astăzi te mângâie cu duioşie mâine va fi un pic diferit: poate atingerea lui va fi un pic mai rece sau mai aspră, poate va fi sufocantă sau dominatoare, poate va fi mecanică, lipsită de vlagă. Cea care astăzi te ascultă cu atenție mâine nu va mai fi interesată de aceeaşi poveste, poate va dori ca şi tu să o asculți sau va fi pur şi simplu ocupată cu altceva.
Și Buddha şi psihanaliza aveau dreptate: dorința este suferință! Când împlinirea sau fericirea ta depind de altcineva, într-o anumită măsura, suferința este inevitabilă. Când frustrarea atinge un anumit prag, pe care Eul nu-l poate tolera, iubirea-răspuns încetează.
Iubirea-răspuns este naturală, face parte din viață. Ea ne arată, sistematic şi dureros, că nu am realizat unitatea. Eu nu sunt întreg dacă depind de tine. Dacă fericirea mea e în mâinile tale, libertatea pe care o simt nu e decât o amăgire. Sunt încă legat de tine, am nevoie de tine pe diferite planuri, sufăr dacă lipseşti din viața mea sau nu te armonizezi, cu dorințele mele. Acesta e nivelul meu de evoluție. Până aici s-a dezvoltat viața în cazul meu.

2. Iubirea-daruire
În oglindă cu iubirea-răspuns, iubirea-dăruire este o iubire pură, necontaminată de aşteptare şi nevoi egocentrice. În acelaşi limbaj mistic, este Sinele sau, mai bine zis, o modalitate de manifestare a Sinelui (o altă
modalitate este înțelepciunea).
Iubirea-răspuns începea cu mine. Iubirea dăruire, începe cu tine. În
iubirea-răspuns sunt focalizat pe nevoile mele, în iubirea-dăruire sunt focalizat pe nevoile tale. Este o iubire matură în cel mai înalt grad, deoarece se oferă fără a pune condiții, fară a se negocia, fără a cere ceva în schimb. Prin comparație, iubirea-reactivă are o notă infantilă.
Iubirea-dăruire conține mesajul: „Mă bucur să-ți ofer asta. Nu aștept nimic în schimb.". Dominanta ei este emisivă (ea pleacă din mine, direct, fără ca tu să fi făcut ceva), de aceea o consider un aspect al Principiului Masculin. Asta nu înseamnă că este practicată dominant de bărbați! Fac această precizare pentru cei care n-au citit capitolul despre principiile arhetipale sau l-au citit şi n-au înțeles nimic (variantă puțin probabilă - am o părere foate bună despre inteligența cititorilor mei).
Iubirea-dăruire seamănă cu actul de a avea grijă de o floare. Mă bucur să te îngrijesc pe tine, floare, dar nu-ți cer să înfloreşti pentru mine. Nici nu mă retrag din viața ta dacă nu înflorești sau dacă înfloreşti când sunt eu plecat în vacanță şi de tine are grijă, temporar, altcineva. Indiferent de ritmul creşterii tale, eu continui să am grijă de tine. Mă retrag atunci când şi tu te retragi. Dacă ai vorbi şi mi-ai cere să plec, pentru că doreşti să fii ingrijită de altcineva, de asemenea m-aş retrage, întrucât nu vreau să am grijă de tine împotriva voinței tale.
Cum ştiu că te iubesc cu adevarat, cum îmi dau seama dacă iubirea mea este hrănitoare? Foarte simplu.

OBSERV DACĂ IUBIREA MEA TE AJUTĂ SĂ TE DEZVOLȚI!
În opinia mea, evoluția este criteriul iubirii: când te iubesc - tu evoluezi. Hrănit/hrănită cu iubirea mea, tu creşti, te dezvolți pe diferitele niveluri ale ființei tale. Aceste niveluri pot fi ierarhizate de la inferior la superior.
Tu ai nevoie de hrană fizică, de pildă lapte (dacă eşti bebeluș). Eu iți ofer acest lapte (sunt mama ta). Tu sugi la sânul meu şi creşti. Eu nu-ți cer nimic în schimb, nici acum, nici peste 30 de ani, când vei fi o namilă de om, cu un portofel ticsit cu lei noi. Aceasta este iubirea-dăruire.
Sunt soțul tău. Îmi spui că ai întâlnit un bărbat care-ți împărtăşeşte pasiunea pentru teatru, cu care poți discuta despre autori, scenarii, actori. Eu sunt o natură mai activă şi nu pot sta 2-3 ore țintuit în fotoliu. Aşa cum mă bucur pentru tine, nu te părăsesc pentru că mergi eu el la teatru, nici nu caut o altă femeie, în secret, ca să te pedepsesc. Continui să fac celelalte lucruri împreună cu tine, mai ales că acum eşti mai relaxată.
Iubirea-dăruire are ca efect evoluția celei pe care o iubeşti. În sensul cel mai înalt, spiritual, o ajuți, o stimulezi, o sprijini să devină o ființă mai luminoasă, mai iubitoare, mai pură. Te gandeşti şi actionezi pentru binele ei superior. Te bucuri să o vezi devenind mai sănătoasa, mai încrezătoare, mai frumoasă, mai înțeleaptă. Îi oferi ceea ce o face în mod real fericită.
Într-un registru mai ezoteric, o ajuți să manifeste principiul pe care îl conține şi să integreze principiul polar opus, adica O AJUȚI SĂ SE APROPIE DE DUMNEZEU.
Acesta este cel mai minunat dar pe care i-l poți face. Este iubirea-dăruire în aspectul ei elevat, spiritual. Să răspunzi celor mai profunde nevoi (de tip spiritual), să-i facilitezi accesul la spiritualitate, s-o ajuți să-şi ridice nivelul de conştiință, să o impulsionezi să vibreze pe frecvențe mai înalte.
Această iubire este mult mai mult decât atracția pentru o anumită persoană, mai mult decât sentimentele pozitive pe care ți le inspiră cineva în compania căruia te simti bine. Este preocupare activă şi efort pentru a-i sprijini creşterea spirituală, este intenție tradusă în fapt, este dorința de a vedea o altă ființa devenind liberă (sau mai liberă).
Într-un fel, iubirea-dăruire este şi ea intricată cu o nevoie personală (ca şi iubirea-răspuns), cu diferența că această nevoie este foarte pură. Eu, cel care iubesc, în evoluția mea, am nevoie să fac experiența dăruirii. Am nevoia să trăiesc experiența de a oferi cuiva ceva din energia mea, din timpul meu, din cunoaşterea mea, fără să cer ceva în schimb.
Prin urmare, atunci când te iubesc gratuit, îmi ofer şi mie şansa de a trăi o experiență cu totul nouă, anume dăruirea fără condiții. Acest „fără condiții" mă face să echivalez iubirea-dăruire cu iubirea-spirituală, deoarece acesta este felul în care îmi imaginez că Spiritul (Dumnezeu, Sinele) iubeşte tot ceea ce este viu.
Iubirea spirituală este un fel de a spune „Vreau să fii fericită", dar nu în înțelesul obişnuit, psihologic, ci în cel spiritual: „Vreau să cunoşti fericirea supremă, vreau să-l cunoşti pe Dumnezeu, vreau să-ți revelezi Sinele".
Ceea ce mă determină să mă comport aşa este valoarea pe care o atribui spiritului tău, atenția pentru nevoile tale cele mai înalte, preocuparea pentru dorința ta ultimă, aceea care te eliberează de iluzia acestei lumi. Ceea ce eu sunt gata să-ți ofer se adresează Spiritului din tine. Nu se adresează corpului şi nici minții.
În cazul iubirii-răspuns, oamenii care-şi spun „Te iubesc" ajung sa-şi spună „Nu-mi mai pasă de tine" sau chiar „Te urăsc", atunci când intră din nou pe deficit, adică nu mai primesc ceea ce primeau. De la „Eşti cel mai important pentru mine" se trece la „Altcineva este mai important" sau „Nu mai contezi". De ce? Ce stă la baza acestei tranziții? Frustrarea! Eu aştept ceva de la tine, iar tu nu-mi dai. Aceasta este iubirea-răspuns, amestecul subtil de afecțiune şi aşteptări.
Iubirea-dăruire este la polul opus. Este o iubire fără aşteptări, euforică, pură, minunată. Este ca şi cum ai fi Soarele, care te iubeşte chiar dacă tu nu-l placi.
Te întrebi, probabil, dacă a iubi în acest mod nu e cumva ceva nerealist, bălmojelile unui tip care nu mai face față caniculei şi a început să vorbească în dodii. Doar ai şi tu pasiuni, ai tot felul de dorințe şi nevoi, prin ce miracol să le suporți şi, mai mult decât atat, să participi la împlinirea nevoilor altuia?
Dacă nu ai trăit experiența unei astfel de iubiri (şi nu ai trăit, altfel nu ai pune această întrebare legitimă), lasă-mă să-ți explic mecanismul. E simplu de tot. Pentru a iubi în acest fel trebuie să descoperi, înlăuntrul tău, sursa inepuizabilă de energie iubitoare. După ce ai localizat-o, nu-ți rămâne decât să te branşezi la ea.
„Te iubesc pentru ceea ce primesc de la tine" din iubirea condiționată se transformă în „Te iubesc pentru că sunt plin cu iubire". Iubirea curge înăuntrul meu, mă umple şi se revarsă, motiv pentru care îmi face bine să te iubesc şi chiar îti sunt recunoscător dacă te laşi iubită, pentru că mă scapi de ceea ce ar putea deveni o pacoste ( inundații interioare).
Altfel spus, iubindu-te (sau iubindu-vă) îmi fac şi mie un serviciu, am grijă de mine. E ca şi cum, în casa mea, un robinet ar curge tot timpul. La început a fost bine, pentru că eram în criză de apa, însă după ce am umplut toate sticlele şi bidoanele mi-am dat seama că am o problemă. Trebuie să le dau şi vecinilor de pe stradă şi mă bucur dacă acceptă, ce să le cer în schimb?
Cred că a evolua din punct de vedere spiritual înseamnă a deveni mai disponibil şi mai apt în a sesiza nucleul spiritual din celălalt, a respecta şi a asista această sămânță divină în procesul de creştere.
Este şi uşor să iubeşti pe cineva pentru totdeauna, din clipa în care ai sesizat în el sau în ea Sinele: Sinele este ceva de o frumusețe irezistibilă, de care este imposibil să nu fii atras şi pe care să o uiți. În el sau în ea este ceva ce-ți aminteşte de Dumnezeu, adică te leagă de o realitate sublimă.
Mă refer la Dumnezeu care este ca un copac din care tu eşti o frunză. „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele", de asta iți amintești? Mă refer la Dumnezeu care este în mâinile tale atunci când le întinzi pentru a dărui, a mângâia, a ajuta. Mă refer la Dumnezeu care face în fiecare zi soarele să strălucească, aerul să circule şi pâmântul să fie stabil, astfel încât să poți merge pe el. şi peste toate acestea, te trezeşte în fiecare dimineață, oferindu-ți o nouă şansă de a-l descoperi.
Acesta e Dumnezeul la care mă refer şi despre care multă vreme nu am avut nici o idee, ocupat fiind cu reprezentările social autorizate. Acest Dumnezeu este în mod natural Frumusețe, Iubire, Armonie, Conştiență şi, cu siguranță, mult mai mult, doar că mintea, mea proastă nu-şi poate reprezenta.
Relațiile de cuplu în care nu există această percepție, mai devreme sau mai târziu, se încheie (ele pot continua în plan exterior, social). Este ca şi cum cei doi şi-ar epuiza, încet-încet, rezervoarele, până când nu mai rămâne nimic. De ce? Pentru că nu au fost conectați la Sursă, de unde şi-ar fi putut reînnoi rezervoarele de apă. Goliți definitiv, vor pleca în căutarea altor persoane, de la care să se alimenteze. Această nouă relație va avea, inevitabil, acelaşi final, dacă nu descoperă izvorul divin din ei înşişi.
Iubirea care nu vine de sus (de dincolo de Sahasrara Chakra, pentru inițiați) nu poate dura. Ea încetează la un moment dat tot aşa cum un automobil care a consumat benzina încetează a se mişca.
Sinele este iubire şi a manifesta Sinele înseamnă a exprima iubirea de care eşti capabil în acest moment, este ca o radiație a inimii în toate direcțiile! Aceasta este iubirea: Iubirea nonposesivă şi exuberantă!

Adrian Nuță - „Despre Iubirea Nonposesivă și exuberantă

12 decembrie, 2011

Zece moduri de a ne energiza si a ne ridica vibratia

Pe parcursul unei zile, intampinam multe lucruri care ne secatuiesc de energie si alunga vibratiile pozitive; seful poate e nedrept cu noi, sau poate partenerul nostru sau copiii au o zi mai agitata, avem parte poate de o altercatie, de trafic, zgomot, vesti proaste sau avem provocari pur si simplu care ne mananca energia. Iar atunci cand vibratiile noastre se invart pe o frecventa joasa ,este foarte greu sa ne concentram pe scopurile noastre sau sa ne propunem sa fim fericiti.
Atunci cand esti pe o vibratie inalta, te simti mai stabil, mai in siguranta, mai creativ, pasionat, increzator, conectat la viata, expresiv si intuitiv. Iar aceasta este o modalitate excelenta de a-ti petrece timpul in aceasta viata.
Sunt foarte multe metode prin care iti poti ridica vibratia. Iti voi impartasi zece dintre ele pe care le poti aplica timp de cateva minute pentru a avea rezultate. Pe masura ce te vei familiariza cu ele, vei incepe sa gasesti propriile tale metode. Studiaza-le si incorporeaza- le in rutina ta zilnica. Vei descoperi ca ai mai multa energie si resurse pentru a trai viata plenar.

1. Canta
A canta este cea mai rapida si usoara metoda de a-ti creste vibratia. E foarte greu sa te simti trist sau deprimat atuci cand canti. Incearca sa canti un cantec cu versuri. Canta cat te tin plamanii, de parca ai fi intr-un muzical pe Broadway. Daca esti timid, gaseste-ti un loc privat pentru a face asta. E foarte distractiv si sa inventezi cuvinte pentru un cantec mai vechi. Si la fel de amuzant este sa incerci sa faci karaoke.
Incearca sa canti chiar si atunci cand esti prea trist, ca sa ai chef de cantat. Canta dimineata, cand iti pregatesti copiii pentru gradinita sau pentru scoala sau cand te pregatesti pentru o noua zi de munca si vei vedea ca ziua ta se va imbunatati semnificativ.

2. Fa miscare
Cand iti misti corpul, inviti Spiritul Universal in interiorul tau si misti energiile inauntrul tau astfel incat distrugi posibilele blocaje energetice din zona chakrelor.
Danseaza! Pune-ti o melodie, si apoi misca-te in ritmul muzicii.
Daca nu-ti place sa dansezi, fa exercitii. Fa o plimbare, pe jos sau cu bicicleta, urca scari, ridica greutati. Pune-ti muschii la treaba. Acest lucru te va impamanta si te va reconecta cu corpul tau si cu Pamantul. Aminteste-ti ca esti o fiinta spirituala intr-un corp fizic si ca trebuie sa ai grija de corpul tau pentru ca el sa-ti poata adaposti in siguranta spiritul.Poti sa incerci si Qigog, Tai Chi, sau yoga. Toate incorporeaza meditatia si isi propun sa reconecteze mintea, corpul si spiritul.
Miscarea corpului curata sistemul limfatic si elibereaza endorfinele care dau senzatii placute in corp. Miscarea energizeaza. Cand oamenii sunt tristi sau deprimati, nu au tragere de inima spre miscare si prefera statul la televizor sau in pat. Daca esti pe o frecveta negativa, impune-ti sa faci miscare. Plimba-te putin sau danseaza pe melodia preferata. Vei observa o schimbare considerabila a vibratiilor tale.

3. Razi
Umorul iti ridica intotdeauna vibratiile. Exista un motiv pentru care s-a spus ca rasul este cel mai bun medicament.Daca te tarasti prin viata si te simti zdrobit, gaseste un motiv de ras. Razi chiar de tine si de situatia ta. Invata sa nu te iei prea in serios. Daca nu poti sa razi de propria ta situatie,atunci gaseste motive de ras in alta parte. Uita-te la o comedie, uita-te la un filmulet amuzant sau citeste o carte de bancuri. Rasul elibereaza endorfine in corp. Foarte rar vezi oamenii deprimati razand. Daca ar rade, in mod sigur ar reusi sa scape de depresie.
Cand esti in stare sa razi, chiar daca te afli intr-o situtie de viata mai dificla, acest lucru te va conduce intr-un punct de unde vei putea sa actionezi si vei putea sa scapi de vibratiile joase.
Cand a fost ultima data cand ai ras din tot sufletul?Astfel incat sa te doara stomacul sau sa-ti dea lacrimile? Este un sentiment minunat de eliberare, care merita incercat mai des.

4. Mediteaza
Meditatia ese o metoda excelenta de a ne reconecta cu mintea si spiritul.E recomandat sa ne asezam intr-o pozitie confortabila, sa punem muzica relaxanta pe fundal, sa aprindem cateva lumanarele parfumate. Apoi sa ne concentram pe respiratie. Sa observam inspiratiile si expiratiile. Sa facem cateva expiratii adanci. Vom observa ca ne vin multe ganduri in minte. E bine sa le lasam sa intre si sa plece.Sa fim constienti de gandurile noastre si apoi sa le dam drumul. Putem sa stam in acesta stare pentru a ne bucura de momentul prezent, sau putem face o meditatie care sa ne separe, prin imaginatia noastra, de ego si sa ne duca in comunicare cu sinele, cu intuitia, cu ghizii nostri spiritual.
E recomandat sa facem exercitii zilnice de meditatie, timp de 10 minute. Unora le place sa mediteze dimineata, imediat cum se trezesc, pentru a ramane cu aceasta stare buna pe tot parcursul zilei. Mai exista si varianta meditatiei inainte de a merge la culcare, pentru eliberarea tuturor energiilor negative acumulate pe parcursul zilei. Meditatia poate fi facuta la birou, in timpul pauzei de pranz sau oricand in timpul zilei.

5. Curatare energetica
Exista un corp energetic de lumina in interiorul fiecaruia. Pe parcursul unei zile, acest corp energetic se impregneaza cu experientele si energiile altora. Unele din acestea te vor energiza, insa altele te vor seca de energie. Poti insa sa-ti refaci energia, devenind constient de ea si facand cativa pasi pentru a reechilibra energiile. Iata cateva metode de curatare energetic rapida:
- Respira adanc de zece ori.
- Respiratia adanc indeparteaza tensiunile din corp si oxigeneaza sangele.De asemenea, indeparteaza starile de manie,frica sau depresie.Pe inspiratie e bine sa spunem mantra "inspir iubirea si lumina din Univers.Permit numai iubirii si luminii sa locuiasca in mine."Si apoi pe expiratie:"Indepartez negativitatea si reziduurile ei din corpul meu.Sunt iubire."
- Fa o baie fierbinte. Apa are puteri purificatoare, atat fizic cat si energetic. Cand faci baie, e bine a-ti repeta:"Indepartez toate energiile negative din corpul meu.Sunt plin de iubire si lumina de la Sursa Universala." Imagineaza- ti ca apa este lumina alba, care te inconjoara cu dragoste si protectie.
- Spune o rugaciune. Cere ca energiile tale a fie purificate.Spune: "Sunt inconjurat de lumina alba a iubirii. Cer sa fiu un vas curat pentru energia provenita de la Sursa Universala, sa impart dragoste si binecuvantari oriunde ma duc."
- Echilibreaza- ti chakrele.
Chakrele sunt puncte de lumina din corpul tau care conecteaza corpul energetic la corpul fizic. Fiecare chakra reprezinta o arie a vietii tale. Fa o meditatie de purificare a chakrelor, prin care sa-ti imaginezi ca fiecare zona devine curata.

6. Numara-ti binecuvantarile
Recunostinta este printre cele mai inalte vibratii din univers. A fi recunoscator iti poate ridica vibratia in cateva secunde. Indiferent de ce se intampla in viata ta, poti gasi ceva pentru care sa fii recunoscator. Chiar atunci cand ti se intampla ceva rau,incearca sa gasesti binecuvantarea din spatele situatiei.
Scrie, in fiecare dimineata sau in fiecare seara,zece lucruri pentru care esti recunoscator. Pot fi lucruri simple, de care te bucuri zilnic.Iata cateva exemple:
- Sunt recunoscator pentru ca familia ma iubeste si stiu ca pot conta pe dragostea si sprijinul ei in orice situatie.
- Sunt recunoscator pentru sanatatea mea.
- Sunt recunoscator oamenilor care m-au provocat astazi, pentru ca mi-au dat sansa sa evoluez spiritual.
- Sunt recunoscator pentru ca am cel mai calduros si confortabil halat de baie.
- Sunt recunoscator pentru sanatatea copiilor mei.
- Sunt recunoscator pentru faptul ca am suficienti bani pentru a cumpara produse ecologice.
Cand devii constient de toate aceste binecuvantari din viata ta, atunci incepi sa functionezi pe alte frecvente si sa dai in jur mai multa energie pozitiva, aducand in viata ta mai multe binecuvantari. Cand simti ca incepi sa te simti manios,trist, vinovat,plin de temeri,incepe sa-ti numeri binecuvantarile din viata ta.Vei vedea ca situatia nu e atat de rea pe cat pare.

7. Tine un jurnal
Scrierea gandurilor te ajuta sa le procesezi mai bine. Sa te exprimi, chiar si pe hartie, poate fi un exercitiu terapeutic.Iti poate da si un etalon aceea ce ai fost si cat de departe ai ajuns la un moment dat.Poti folosi jurnalul si pentru a-ti inregistra binecuvantarile zilnice,dar si pentru a-ti exprima gandurile.Acest lucru te ajuta sa-ti cresti vibratiile,pentru ca in loc sa depozitezi sentimentele negative in corpul tau, poti scapa de ele,incredintandu- le hartiei.

In acelasi timp.te poate ajuta sa gasesti solutii si sorteaza gandurile intr-o maniera logica.Iti poti folosi jurnalul pentru a-ti face listele zilnice de sarcini,pentru a descrie experientele de crestere personala care ti s-au intamplat peste zi,sau pentru a-ti nota scopurile.Poti scrie acolo scrisori pentru cei de care esti prea speriat pentru a le vorbi in realitate sau poti scrie cateva randuri pentru cei pe care esti furios si fata de care nu te poti exprima fara sa-ti pierzi cumpatul.
Poti scrie orice in jurnalul tau.Este un exercitiu terapeutic,insa e recomandat sa-l pastrezi doar pentru tine,intr-un loc sigur,pentru ati da spatiu de a fi sigur cu tine insuti.

8. Ajuta-i pe ceilalti
Este un mod simplu si eficient de ati creste vibratia. Cand cauti pe cineva,acea persoana iti este recunoscatoare. Recunostinta este o vibratie foarte inalta,si cand ajuti pe cineva sa atinga acea stare,se proiecteza si asupra ta aceeasi energie pozitiva.
Nu trebuie sa facem gesturi eroice pentru a-i ajuta pe ceilalti.
Putem sa dam telefoane rudelor mai invarsta si sa ne interesam de ele.Sa cumparam o cafea pentru cineva care sta alaturi de noi la restaurant.Sa lasam un bacsis mai mare pentru un chelner care pare obosit,sa facem un compliment unui strain,sa donam haine mai vechi unui adapost de copiii.Sa vedem daca putem face zece astfel de actiuni in fiecare zi.
Este usor sa facem acest lucru atunci cand avem o stare emotionala buna,insa este si mai important sa ajutam atunci cand suntem tristi si deprimati.Fii o binecuvantare in viata cuiva,doar pentru un moment,si vezi cum iti va creste vibratia.

9. IARTA!
Stii ca atunci cand iti mentii starea de furie sau de suparare pe cineva,sistemul tau energetic sufera foarte mult? E ca si cum ai lua o greutate de cateva kg si ai purta-o dupa tine tot timpul.Cand alegi sa ierti,alegi sa renunti la acea greutate.Acest lucru te face sa fii mai usor si iti creste vibratia.Insa e foarte usor de vorbit despre iertare si foarte greu de facut.
Mai intai,da-ti seama ca sentimentele de furie pe care le perpetuezi in viata ta iti fac rau tie,nu persoanei care te-a jignit.
Daca cineva iti da un cactus cat timp il vei tine in mana? Pana iti va intra tepii sub piele? Pur si simplu da-i drumul ,lasa-l sa cada,leaga-ti ranile,ingrijeste- le si vindeca-te.Daca alegi sa tii cactusul in mana in continuare, nu poti sa invinovatesti pe nimeni altcineva decat pe tine pentru propria ta durere.
Invata lectia care decurge din experienta respectiva si mergi mai departe.Cand te simti jignit,tratat nedrept,asuma- ti responsabilitatea si mergi mai departe.Nu fi aspru cu tine,doar realizeaza ce ai facut rau in situatia respectiva si decide cum ar fi mai bine sa te comporti in viitor.
Trimite-i iubire celui care ti-a facut rau. Fii empatic. Realizeaza ca persoana repectiva se comporta asa,pentru a-si indeplini si ea nevoia de iubire.Simte compasiune pentru cei care nu au primit iubire in viata si cred ca vor obtine atentie prin comportamente agresive. Poate cel care te-a ranit se simte rau in legatura cu acest lucru,dar nu vrea sa recunoasca. Poate nu a vrut sa te raneasca,dar nu vrea sa-si recunoasca vina. Poate sufera atat de tare incat actul lui a fost un stigat de ajutor. Incerca sa vezi situatia din punctul lui de vedere.
Toata lumea greseste. Iarta- te pe tine si pe ceilalti. Ne aflam aici pentru a invata.Nu e nevoie sa porti greutati insuportabile in spate. Nu lasa loc pentru ura si manie in viata ta. Fa loc doar pentru iubire.

10. IUBESTE!
Iubirea este cea mai inalta frecventa vibrationala posibila. De aceea ,e bine sa gasim moduri de a iubi si de a ne afla cat de mult posibil pe frecventa iubirii.
Trimite iubire altora. Inchide ochii si imagineaza-ti persoana careia vrei sa-i trimiti dragoste. Imagineaza-ti energia cum se misca din inima ta inspre a ei. Poate fi colorata in roz,verde,galben, alb. Imagineaza- ti fluxul de iubire dintre voi. E posibil ca persoana respectiva sa va contacteze mai tarziu sa va spuna ca s-a gandit la voi.
Exprima-ti dragostea fata de ceilalti. Stiu ca toti oamenii din viata ta pe care ii iubesti,ca ii iubesti? Cand le-ai spus ultima oara? Si cand le-ai aratat? Printr- o imbratisare, strangere de mana,un zambet? Imparte permanent in jur aceste lucruri,pentru ca ceilalti sa stie permanent ca ii iubesti.
Aminteste- ti de conexiunea ta cu Sursa. Nu esti niciodata singur. Sursa Universala este permanent legata de tine si permanent accesibila. Inchide ochii si deschide-ti inima pentru a primi iubirea Universala. Imagineaza-ti o raza de lumina care vine din Univers si intra direct in inima ta. Ea va fi acolo mereu. Nu trebuie sa faci ceva sa o castigi,ea pur si simplu este. Las-o sa-ti spele temerile,vina, rusinea,furia, depresia. Adu-ti aminte ca esti permanent conectat cu Sursa de iubire Universala. Conecteaza-te la aceasta energie atunci cand te simti rau.
Iubeste-te pe tine insuti.Acorda-ti timp pe parcursul zilei pentru a-ti oferi iubire Du-te la masaj, imbratiseaza-te singur, zambeste in oglinda si spune-ti:"Te iubesc. Multumesc ca esti aici."Trimite iubire celulelor din corpul tau. Fa o lista cu lucruri pe care iti place sa faci si fa-le cat mai des cu putinta. Nu astepta ca ceilalti sa-ti ofere dragoste. Hraneste- te singur ca sa ii poti hrani pe altii. Acorda-ti timp sa-ti echilibrezi energiile,pentru a avea capacitatea sa imparti dragostea ta cu ceilalti.
Incearca aceste metode. Imparte- le cu prietenii si colegii. Creeaza un mediu pozitiv acasa la locul de munca. Totul incepe cu tine. Gandeste- te la cate lucruri poti face daca ai grija de nivelul tau energetic. Si adu-ti aminte, CA ESTI IUBIT INTOTDEAUNA!

"Viata insasi este magie, iar daca nu crezi asta, macar incearca sa o traiesti ca pe ceva magic." Albert Einstein.



[Sursa]

24 noiembrie, 2011

Bătălii pe timp de pace

Un cîştig al ţărilor occidentale este acela că nu s-au mai războit între ele de mai bine de jumatate de veac. Majoritatea occidentalilor s-au născut şi au crescut pe timp de pace. Acest lucru poate crea însă o percepţie eronată a faptului că nu ai mai avea de dus nici un război, că nu mai există duşmani. Cu toţii însă avem de dus micile sau marile noastre bătălii cu duşmanii vieţii şi ai Spiritului. Mulţi sînt prinşi în bătătlia cu bolile, mulţi sînt prinşi în bătălia cu sărăcia. Însă nu la aceste bătălii vreau să mă refer acum ci la acelea ale tuturor, la bătăliile pe care le are de dus orice om în fiecare zi, indiferent dacă este bogat sau sărac, sănătos sau bolnav. Iar aceste bătălii sînt acelea pe care le purtăm împotriva duşmanilor Spiritului, împotriva duhurilor rele. Cu toţii avem de luptat cu minciuna, cu lenea, cu orgoliul, cu lăcomia, cu răutatea şi aşa mai departe. Fiţi mereu vigilenţi şi urmăriţi să cîştigaţi cît mai multe bătătlii împotriva acestor duşmani. Trăim vremuri în care se duc confruntări de anvergură mitologică între Bine şi Rău chiar dacă majoritatea dintre noi avem senzaţia că trăim vremuri de pace. Fiecare la locul lui trebuie să lupte de partea Binelui şi să-şi cîştige propriile bătălii împotriva răutăţii, minciunii, orgoliului, lăcomiei etc. Susţineţi binele, cinstea, smerenia prin toate faptele, vorbele şi gîndurile voastre şi astfel se poate clădi o lume mai bună o lume în care să predomine Virtuţile, o lume în care îngerii să se simtă ca acasă! Fiţi vigilenţi, fiţi curajoşi fiţi mereu de partea Binelui! Nu vă cere nimeni fapte eroice, nu vă responsabilizează nimeni cu salvarea lumii, însă puteţi ajuta la aceasta, cîştigînd propriile bătălii, împotriva viciilor, împotriva duşmanilor bunului simţ. Chiar avem de dus aceste lupte şi orice înfrîngere ar trebui să ne mobilizeze şi mai mult. Prea multe înfrîngeri repetate vor face să coboare asupra noastră, răutatea, tristeţea, boala sau chiar moartea. Fiţi vigilenţi şi nu vă lăsaţi niciodată învinşi de orgoliu, gelozie, invidie, pasiuni oarbe, lăcomie, lene sau altele de acelaşi fel. Astfel nu numai că vă veţi clădi o viaţă luminoasă şi fericită ci veţi contribui la permanentă luptă pe care o are de dus Binele împotriva Răului.